Săptămâna trecută am fost în vacanță. O vacanță mult așteptată, cu destinația - ACASĂ!
Eu sunt omul care se simte acasă acolo unde îi este bine, dar totuși cu litere mari poate fi doar casa părinților.
Drumul spre Moldova a fost lung, 2 zile cu bus-ul (dacă nu vă place cum sună termenul în română, apoi eu l-am folosit în franceză :D ), dar au trecut aceste zile cât ai clipi, pentru că și așteptarea de a ajunge a fost la nivel.
Eu nu prea obișnuiesc să dorm în transport, de aceea în aceste 2 zile am fost mai mult pe post de radio pentru compania șoferilor.
Toate bune și frumose... până am ajuns la Patria - Mamă, în vamă, mai precis!
Am fost primiți acasă pe măsură, nu am de ce mă plânge:
am ajuns la 6:30 dimineața, mi-am zis că nu are rost să mănânc, mă așteaptă mama acasă cu bunatățuri, de ce să îmi stric foamea? mai răbd, că oricum îs deja acasă, aici și ”pereții te ajută”, vorba ceea.
Noi am ajuns marți, iar marțea multă lume vine de peste hotare, deci era aglomerat.
Cu toate acestea, am sperat eu, că într-o oră ne eliberăm, căci toată această lume a trecut și prin vama română, dar acolo ne-au eliberat în 15 minute.
Speranța moare ultima... dar moare!
Speranța mea a început să moară (de foame) pe la ora 9, că-s rea la foame eu!
Bine, bine, încercam eu cumva să îmi liniștesc stomacul, lasă că ne eliberăm curând (poate!) și mergem să mâncăm o zemușoară undeva (pentru că el era sătul deja de mâncare uscată, de biscuiți, posmăgei și alte prostii cu care l-am amăgit eu 2 zile). Cineva mi-a zis că pot merge la cafeneau din vamă pentru a mânca. Și-am încercat-o și pe asta! Doar că nu am mâncat, pentru că la intrarea în ”cafenea” mi s-a făcut rău de la mirosul de acolo, de la neodihna din ultimile 2 zile și de la faptul că o doamnă spăla un frigider cu apă cu clor chiar în moment când atâta lume vine să mănânce.
Grețos!
M-am întors într-un călcâi și am plecat!
Eu nu sunt capricioasă de felul meu, dar asemenea imagini mi-au provocat scârbă. Oare chiar nu se poate de pus în funcțiune un sistem de ventilare acolo? Oare chiar nu se poate de amenajat localul cela un pic mai normal, intri acolo și parcă ți-ar striga cineva cu voce tare: ”Bine ai revenit în URSS!”. Și cel mai important, oare chiar nu se poate de schimbat atitudinea oamenilor de acolo? În concepția mea deservirea clienților înseamnă DESERVIRE la nivel, iar ordinea trebuie făcută nu în prezența acestora. Nu la toți le priește mirosul de clor în melanj cu alte mirosuri de alimente preparate, mai ales în timp ce mănâncă!
Toata Europa am mers la WC gratis (bine, 5 țări prin care am trecut noi, ca să nu generalizez prea tare), iar acasă - 2 lei, și, vă rog frumos, în prețul asta intra numai câțiva centimetri de hârtie!
M-am crucit!
Nu pentru că îmi e jale de 2 lei, nu!, ci pentru că WC-ul este din aceeași eră ca și cafeneaua, și pentru că... în timpul în care ești reținut în vamă, slabe șanse că o să faci doar o vizită acolo...
Am stat în vamă 7 ORE!!!
Timp în care stările mele emoționale au trecut de la una la alta.
M-am simțit considerată criminală, pentru faptul că vin acasă. Am avut stări în care am vrut să plâng, pentru că Moldova nu vrea să își primească copii înapoi. Ți se crează impresia că e o crimă faptul că acasă te așteaptă multe persoane dragi, și tu vrei să le aduci la fiecare câte un cadou, pentru că NU SE POATE, TREBUIE SĂ SCRII DECLARAȚIE VAMALĂ ȘI SĂ PLĂTEȘTI!
Da eu numai membrii familiei, rude de gradul 1, am nouă la număr, de prieteni, veri și alții nici nu discut!
Și ca mine îs muuulți!
Oamenii trimit pachete cu dulciuri și haine acasă, așa încearcă să mai mențină legătura cu cei dragi. Dar ei le-au desfăcut pe toate! Au găsit într-un pachet niște haine noi, cu etichete, și iaka, declarate trebuie, da dacă Ilenuța o să-și vândă rochițele pe care le-a trimis mama din Italia, Franța, Spania sau nu mai știu eu de unde!?
Una dintre colegele mele de drum a hotarât să îi ducă bunicii acasă reșoul electric pe care l-a folosit ea ani de zile, și pe care l-a schimbat anul acesta (unul mic de tot!), dar i-a fost jale să-l arunce, pentru că e încă funcționabil. Un astfel de aparat, în Franța, poate fi procurat, nou, cu o sumă începând de la 10 euro, iar dacă e folosit o perioadă, valoarea lui, după cum e și normal, se reduce considerabil. La vamă colega mea a fost impusă să plătească taxă vamală pentru acest fleac, pentru că altfel nu poate fi numit, în valoare de 156 lei. Alți colegi, care au avut și ei tehnică uzată (care în Europa nu mai are nicio valoare), au fost impuși, la fel, să achite sume considerabile.
M-am crucit iar!
Ei cum poti tu să ceri taxă ca pentru niște produse noi, pentru produse care nu mai au nicio valoare, valoare pot să le pună doar cei de acasă, și cel mai mult doar pentru că e ceva adus de către cel drag plecat în Europa!?
De plâns!
La întrebarea mea conform căror criterii sunt stabilite taxele vamale pentru fiecare produs în parte, mi s-a spus că pot găsi informație pe www.customs.gov.md , am căutat, pentru că chiar vreau să știu de unde așa cifre astronomice, dar... ori eu îs prea nepricepută, ori acolo e special postată informația atât de întortocheat, ca să vrei să renunți la căutări înainte de a afla ce te interesează. Eu am renunțat după jumătate de oră.
Poate dintre voi poate cineva să mă ajute să aflu?
V-am spus mai sus că mi se făcuse rău, și pentru că nimic nu s-a mișcat pâna la ora 12, m-am apropiat de unul din inspectori pentru a întreba unde este medicul de gardă, chiar simțeam că NU MAI POT!
Nu există așa ceva. La atâta lume ținută în vamă, elementar, un medic de gardă nu este. Și dacă moare cineva acolo? Că în ritmul de lucru de acolo, pot să și te înmormânteze!
Mi s-a propus să îmi fie chemată o ambulanță. Am refuzat, pentru că eu, de fapt, m-am pornit spre Moldova pentru a ajunge la casa părinților, nu prin spitale.
În acea dimineață mi-am pus de multe ori întrebarea : ”Pentru ce să mă întorc eu în Moldova, dacă ajung aici și sunt ținută la poartă?” Dacă din start sunt privită ca un infractor. Dacă străinii se poartă mai frumos cu tine decât ai tăi de-acasă...
Spune-ți-mi, vă rog, ce promovează de fapt conducerea noastră?
Întreb pentru că... îmi pasă!
P.S. De imaginea de țară nu vorbesc, în locul meu poate fi oricând un străin...
P.S. 1. vama Leușeni
