A fi gâdilat este pe cât de distractiv, pe atât de deranjant. Putem fi gâdilați de alții, uneori chiar și atinși, dar nu ne putem gâdila pe noi înșine. Unele sunt foarte sensibile la gâdilat, în timp ce altele nici măcar nu sunt afectate.
Când o persoană este gâdilată, sunt activate mici fibre nervoase de la suprafața pielii. Aceste filamente, care sunt deosebit de sensibile la evenimente precum mângâierea penelor și mersul insectelor, trimit semnale către creier. Dar cercetătorii nu sunt siguri unde sunt înregistrate aceste semnale în creier. Răspunsul creierului la gâdilat, ca și răspunsul său la mâncărime, este un răspuns involuntar.
Odată cu gâdilatul, tensiunea arterială crește, pulsul și bătăile inimii se accelerează, iar vigilența creierului crește. Gâdilatul are atât o latură psihologică, cât și una fizică. Deși gâdilatul poate fi plăcut la început, se poate transforma în frică și panică atunci când este continuat.
Locurile în care oamenii sunt cele mai gâdilați sunt zone precum partea de jos a picioarelor, palmele și axile. Acest lucru se datorează faptului că acestea sunt zone foarte sensibile.
Creierul uman distinge care dintre stimulii care vin în corp provin de la persoana însăși și care din exterior și acordă prioritate în consecință. De exemplu, acordă prioritate stimulilor externi care necesită reflexe urgente, precum arderea mâinii. Din acest motiv, reacționăm atunci când suntem gâdilați de altcineva, dar când încercăm să ne gâdilăm, nu ne gâdilăm pentru că creierul reduce sensibilitatea în aceste puncte :)