Indiferent dacă provin sau nu din Amsterdam, lalelele sunt un simbol faimos al Olandei, la fel de renumit ca morile de vânt și saboții de lemn. Dar, de fapt, originile lalelelor nu se află în Olanda.
Habitatul natural al lalelelor sunt regiunile montane.
Prima lalea a fost adusă în Olanda din Istanbul, în anul 1554. Lalelele sălbatice pot fi găsite în sudul Europei, în Africa de Nord și în unele părți ale Asiei, până în nord-estul Chinei. Laleaua este floarea națională atât a Turciei, cât și a Iranului.
Numele florii provine din limba turcă. Numele lalelei derivă din cuvântul persan „dulband”, care înseamnă turban, și din cuvântul turcesc „tülbent”. Lingviștii consideră această asemănare între forma unei lalele neînflorite și un turban ca o „asemănare imaginară” (sau poate provine din obiceiul tradițional al turcilor de a purta această floare pe pălării).
Lalelele au devenit extrem de populare în Țările de Jos [Țările Joase] (așa ar trebui să le numim: „Olanda” desemnează doar două dintre cele 12 provincii), dar poveștile despre „tulipomania” din secolul al XVII-lea au devenit astăzi mai degrabă obositoare.
Termenul „tulipomania” se referă la interesul crescut față de bulbul de lalea în Olanda, în special în perioada 1636-1637, ceea ce a dus la creșteri incredibile ale prețurilor lalelelor. Acest termen a devenit ulterior o metaforă pentru bulele economice.
Potrivit profesorului Peter Garber, șeful strategiei globale la Deutsche Bank, cele mai dramatice povești despre falimentul oamenilor din cauza scăderii bruște a prețurilor lalelelor își au originea în principal într-o singură carte: „Extraordinary Popular Delusions & the Madness of Crowds” (Delirurile populare extraordinare și nebunia mulțimilor) de Charles Mackay, publicată în 1952. Aceasta a fost și rezultatul unei campanii morale stricte desfășurate de guvernul olandez pentru a împiedica speculațiile cu lalele, răspândind povești de groază.
Este adevărat că prețurile lalelelor au fost exagerate (și că un bulb valoros putea ajunge la prețul unei case), dar există multe exemple de plante care au atins valori și mai mari în alte țări: de exemplu, orhideele în Anglia secolului al XIX-lea.
Garber afirmă că cea mai intensă perioadă a acestei speculații din Olanda a fost „un episod care a durat o lună în iarna sumbră a anului 1637... și nu a avut un impact economic real”.
Astăzi, Olanda produce anual trei miliarde de bulbi de lalea și exportă două miliarde dintre aceștia.