Topic: dragoste

Ce ne mai place să pozăm în victime, dar nu victimele oricui, ci ale minţii noastre! Adorăm să punem sare pe propriile răni când ar trebui să le bandajăm şi să le oferim timp să se vindece. Epiderma sufletului o zgâriem în fiecare noapte cu amintiri reiterate, cu memoria unui parfum. Avem o dexteritate fatală de a ne adânci groapa minţii în care cădem mai ales noaptea.   Dacă trăim un sărut, avem atâta putere de potenţare a sentimentelor încât îl transformăm peste zi într-o poveste de drag...

Inimă... Oamenii din tine nu sunt o întâmplare.   ...

Când dragostea se naşte în tine, ea tinde să trăiască acolo spre nesfârşit. Nu are limite, leac sau scăpare. Se adânceşte în suflet încet, uşor, fără să-i observi mrejele. Ţi se revarsă în sânge picătură cu picătură, îţi mângâie noaptea pielea cu degetele, te îmbată cu emoţii şi senzaţii până când reuşeşte să-ţi încurce gândurile asemenea unui ghem din ghearele pisicii.   Nu-ţi muşcă buzele moi, dar ţi le înfierbântă de dorinţă, nu te loveşte vizibil, dar câteodată te doare atât de tare în...